Cum arata piata muncii la mijloc de 2018
Timp efectiv de citire: ~5 minute
În ultimele luni, piața muncii din România a fost atât în atenția Comisiei Europene care a întocmit recent Raportul de Țară Semestrial cât și a presei autohtone, în contextul crizei prezente la ora actuală. Datele furnizate de acest raport al Comisiei Europene sunt controversate. Ele prezintă rezultate cu efect profund asupra ţării, mai ales pentru cei ce abia se pregătesc să intre în câmpul muncii. În rândurile următoare așezăm sub lupă situația de pe piață asa cum arată ea la mijloc de 2018, în contextul unei crize acute a forței de muncă și îţi oferim date despre angajatorii de top și cele mai căutate joburi din prezent.
Hai întâi să vedem ce realitate ne oferă statistica. În prezent țara noastră are aproximativ 19.7 milioane de locuitori. Din aceștia, doar 5.223.800 sunt salariați. Asta înseamnă că un amalgam de angajați, crunt minoritar ca număr, mulți din ei cu lefuri mici, cotizează pentru majoritatea populației ţării reprezentată de pensionari și beneficiarii de ajutor social. Din acești aproape 5 milioane de salariați, cei mai mulți lucrează în sectorul serviciilor (aproape 3 milioane de persoane) iar în industrie și construcții aproape 2 milioane, restul lucrând în alte domenii precum agricultură, silvicultură și piscicultură.
Statistica ne mai spune că din 2004 a crescut constant consumul și creste chiar și în prezent. Aici lucrurile par a se bate puțin cap în cap. Dacă stăm să ne gândim însă mai bine, realitatea este posibilă datorită faptului că oamenii au poftă de consum, nu au bani pentru a și-o satisface și pleacă unde se câștigă consistent, ca apoi să se întoarcă și să-și lase banii în țară. Banii obținuți din afară intră la PIB, iar motorul economic prinde avânt.
Un scenariu frumos la suprafață, numai că lucrurile nu stau chiar atât de roz. Deși consumul într-adevăr, crește, producția rămâne la același nivel sau chiar scade. România importă mărfuri și servicii dorite de români, însă nu produce mai nimic, devenind astfel o piață de desfacere. Coroborat cu sistemul educational învechit și neatrăgător pentru tineri, ajungem la subiectul central al acestui articol: criza forței de muncă din România.
Ce înseamnă aceasta criză?
Pe fondul unei populații în curs de îmbătrânire încă din 1990, rata șomajului a scăzut, însă procentul celor care nu au o educație minima este în continuă creștere. Malcom X, o figură marcantă în istoria SUA spunea astfel: “Educația este pașaportul către viitor, căci viitorul aparține doar celor ce îl pregătesc încă de azi”. Potrivit acestei maxime, adolescenții noștri vor privi în curând viitorul doar din exterior, prin geamuri murdare pe care vor fi angajați să le spele. România este pe ultimul loc în Europa privind educația financiară și muncitorii calificați, în condițiile în care piața muncii cere absolvenți ai școlilor de arte și meserii și specialiști cu studii superioare cu precădere în IT.
Începând cu 2002, de când câmpul muncii europene s-a deschis, am început să exportăm forță de muncă și inteligenţă în mod masiv către UE. Deși unii oameni au plecat iar alții s-au întors, lucrurile au mers împotriva noastră. Tinerii ce rămân în țară sunt din ce în ce mai puțin atrași de ideea de a-și termina studiile. Ei preferă să profite de ocazii mărunte, cu un câștig rapid, dar mai mic; iar dintre cei cu studii, mulţi pleacă peste hotare și preferă să se întoarcă doar cu ocazia unui cozonac împărțit cu familia. În acest context, angajatorii nu au de unde alege și sunt nevoiți să își scadă standardele de angajare, însă trebuie să păstreze nivelul de salarizare mai ridicat decât ar trebui pentru a atrage în continuare candidați.
Oricât ar suna de trist, situația se înrăutățește și mai mult din cauza faptului că românii din afara profita de conjunctură pentru a forța mâna angajatorilor. Implicațiile de ordin economic aici sunt suficient de mari pentru a atrage chiar și atenția BNR. "Mulţi dintre cei care lucrează în străinătate și decid să se reîntoarcă au pretenții salariale ridicate, ceea ce pune presiune pe angajator cu privire la majorările salariale. O tensionare a pieței muncii înseamnă o problemă structurală în piața muncii, care împinge salariile în sus și, chiar dacă nu ai avea o politică salarială stimulativă, salariile tind să crească datorită migrației, de exemplu faptul că omul când vine din străinătate vine cu alte pretenții", ne spune Mugur Isărescu.
Criza aceasta nu este nouă. Încă din 2012, situația nu se prezenta deloc roz, existau grave semnale de alarmă asupra domeniilor de activitate cu productivitate scăzută în care activa majoritatea populației lucrătoare din România. Încă de pe atunci problema o reprezenta tot lipsa formării profesionale și educația, ce avea un nivel scăzut. Au trecut 6 ani de când semnele începeau să fie vizibile, iar lucrurile nu dau semne de îmbunătățire.
Cercul vicios al crizei forței de muncă se închide cu zecile de mii de absolvenți ce îngroașă rândurile șomerilor din pricina faptului că specializările urmate de ei în facultăți intră pe o piață suprasaturată de acestea. Astfel, ei sfârșesc prin a lua drumul emigrării sau a îngroșa rândurile zilierilor.
Angajatori de top în 2018 și joburi în vogă pe piața muncii
In prezent, principalele tipuri de angajatori sunt companiile multinaționale, companii de stat cu sau fără profit, companiile private și ONG-urile. Cele mai importante companii din România în funcție de cifrele de afaceri sunt: Automobile Dacia SA, OMV Petrom Marketing SRL, OMV Petrom SA, Kaufland România SCS, Rompetrol Rafinare SA, Rompetrol Downstream SRL, British American Tobacco Trading SRL, Carrefour România SA, Lidl Discount SA, Lukoil România SRL.
La nivelul semestrului II din 2017, cele mai multe locuri de muncă vacante au fost înregistrate pe următoarele ocupații: specialiști (studii superioare) în domenii de activitate ca știință și inginerie, tehnologia informației și comunicații, administrativ-comercial, sănătate, juridic, social și cultural; lucrători în domeniul serviciilor; muncitori necalificaţi; operatori la instalaţii și maşini, asamblori de maşini și echipamente; muncitori calificaţi și asimilaţi. (Sursa: Institutul Naţional de Statistică, octombrie 2017).
Există și o veste bună!
Potrivit unui studiu făcut de eJobs și publicat în ghidul We Are HR, în România nu se mai discriminează în funcție de sex. La nivelul anului 2010 spre exemplu, discriminarea era evidenta. In 2018 însă, România joacă rolul unui exemplu demn de urmat la acest capitol pentru că este țara cu diferențele salariale cele mai mici intre femei și bărbați din toată Europa.
Femeile în România câștigă cu doar 5,2% mai puțin decât bărbații în contextul în care,"la nivel european femeile câștigă, în medie, cu 16% mai puțin decât bărbații”, arată ghidul We are HR. Media discriminării este trasă în sus de ţări precum Germania, Cehia și Estonia, acolo unde diferențele salariale dintre femei și bărbați sunt substanțiale.
Dacă ți-a plăcut, citește și
