Istoria Dietelor de Slabit (I) - De la Alcool la Postul Negru
Încă de la începuturile istoriei, omul a trăit astfel încât să fie acceptat de societatea care îl înconjoară. Conceptul de "sănătos" a fost alăturat de cel de "moderat fizic" încă de acum câteva mii de ani, când începe istoria dietelor de slăbit. Oamenii sănătoși aveau de obicei o greutate moderată iar supraponderabilitatea a fost treptat asociată cu excesul, boala și lăcomia. Astfel, omul modern trăiește de milenii sub îndemnul siluetei perfecte. Căutând mereu noi modalități de a-și controla greutatea el a apelat la ceea ce numim acum diete.
Parcurgând filele istoriei, am găsit mai mult de 50 de diete pentru slabit, tratate și declarații despre complicațiile și metodele pierderii în greutate. În acest articol îți voi prezenta pe primele cele mai importante 10 dintre ele.
Înainte de asta, două vorbe despre etimologia cuvântului. "Dietă" s-a schimbat drastic de la ceea ce înseamna în mod normal. "Diatia" vine din greacă și inițial a însemnat o modalitate echilibrată, moderată și înțeleaptă de a trăi, fără să aibă inițial nici un fel de referințe la mâncare. Mai târziu a ajuns să fie asociat cu alimentele și obiceiurile alimentare.
Deși există numeroase studii care arată eficacitatea redusă a dietelor pe termen lung, la fiecare câteva decenii sau chiar mai repede, o nouă dietă vede lumina zilei și strânge comunități întregi de adepți.
Conform experților precum Dr. Lawrence J. Cheskin de la Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins, nu vom scăpa de dietele de slăbit prea curând. Tot doctorul Cheskin susține că toate dietele funcționează la început, dar, de asemenea, "Întrebarea este, pot să păstreze [greutatea] la un nivel echilibrat pentru restul vieții lor [a celor ce le urmează]? Aceasta este o treabă mult mai grea."
Aici vestea proastă este că majoritatea chiar nu sunt o soluție pe termen lung.
Hai să aruncăm o privire la primele 5 cele mai importante regimuri alimentare, în ordine cronologică.
Dieta lui Hipocrat
Data: aproximativ 430 î.Hr.
Am spus mai devreme că diatia vine din limba greacă. Ei bine, nu puteam să începem istoria dietelor fără să-i menționăm pe greci. În opinia lui Louise Foxcroft, care a scris Calories and Corsets: A history of dieting over 2,000 years, medicul grec Hipocrat recomandă o dietă de alimente ușoare, muncă fizică, alergare, clisme cu apă de mare și chiar vomitarea mâncării. Interesant, nu?
Dieta sa s-a bazat pe principiul că alimentele gătite își pierd proprietățile nutritive (lucru valid pentru temperaturi mari) și ca atare ar trebui să fie consumate crude. Recomandările sale includeau alimente precum nuci, fasole, grâu încolțit și suc de grâu, legume și fructe proaspete și uleiul de măsline.
Se pare că grecii nu vedeau multe beneficii în a fi supraponderal, această trăsătură fiind asociată de corupția adusă de lux și bogăție, lucru care, cred eu, se păstrează și în ziua de azi în anumite circumstanțe. Unele dovezi arată că dieta sa pentru păstrarea greutățiiătii a funcționat și chiar și astăzi există nutriționiști care, exceptând clismele și voma autoindusă, cred că este o bază bună pentru un trăi sănătos.
Dieta cu alcool
Data: începutul anilor 1100
În 1087, William Cuceritorul a fost printre primii adepți documentați ai vreunei diete alimentare. Dieta sa de slăbit a fost neobișnuită și la fel de faimoasă ca și cuceririle lui: alcoolul.
William Cuceritorul ajunsese spre sfârșitul vieții sale un om destul de corpolent și devenea destul de clar faptul că marșul alături de armată în starea sa fizică avea un impact nefast atât asupra lui, cât și asupra bietului său cal, care abia îl mai putea suporta.
Cu puțin timp înainte de anul morții sale, William s-a retras la pat și a declarat că nu va pune nimic pe gură, cu excepția alcoolului, până când starea sa fizică se va îmbunătăți. Deși sună ca o scuză ce ar fi bună pentru mulți , defunctul rege al Normadiei era foarte serios. Din câte se știe el a avut puterea fizică de a păstra această dietă "alimentară" ceva timp și a avut chiar și unele progrese interesante.
Soarta însă a avut alte planuri pentru William, iar el a murit în același an, deși nu de mâna alcoolului. Moartea lui William a avut chiar și câteva scene total dezonorante și surprinzătoare despre care poți citi mai multe aici.
Deși nu a folosit o dietă sănătoasă sau una care s-a folosit pe scară largă, William a recunoscut cu sigurantă importanța unui regim alimentar iar eu personal îi aplaud voința și motivația de a acționa (vorbim totuși de începutul anilor 1100).
Dieta lui Alvise (Luigi) Cornaro
Data: începutul anilor 1500
Comerciant și patron al artelor, Alvise Luigi Cornaro s-a răsfățat generos și s-a cufundat în prima parte a vieții sale în mâncare, băutură și nopți pierdute, mai ales cu femei de o natură adeseori imorală.
Pană la vârsta de 40 de ani, Cornaro se afla într-o stare cel puțin proastă de sănătate, având dureri în stomac și în părțile laterale avand o greutate corporală care îl punea într-un grav pericol. La sfatul medicilor, a început să-și echilibreze vechiul stil de viață. Astfel, el a pus bazele dietelor alimentare cu restricții calorice pe care le cunoaștem astăzi.
Se știe că obișnuia să consume zilnic doar aproximativ 400 de grame de mâncare și două pahare de vin. Principiile sale moderate l-au ajutat nu numai să slăbească, ci și să ducă o viață mai echilibrată și mai sănătoasă în general.
Dieta sa includea ouă, pâine, carne, supă, suc de struguri și vin și își făcuse un obicei din a părăsi masa înainte de a fi fost sătul. Dacă era un lucru ce ar fi trebuit în viziunea lui evitat, acela era lăcomia. Cornaro spunea că omul ar trebui să mulțumească "gustul și nu stomacul".
Alvise Luigi Cornaro merită o apreciere deosebită din partea noastră, a fost primul adept al dietelor alimentare care a recunoscut puterea pe care o au obiceiurile: "Este un acord universal că obiceiul, în timp, devine o a doua natură, forțându-i pe oameni să se folosească de el, fie la bine sau la rău, după cum au fost obișnuiți; de fapt, vedem obiceiul, în multe situații, cum domină asupra rațiunii."
Deși este aproape anonim în afara Italiei sau a anumitor cercuri academice, secole mai târziu, discursurile sale (Discourse on the Sober Life) sunt încă tipărite și citite de zeci de mii de oameni în fiecare an.
Prima dietă cu conținut scăzut de carbohidrați
Data: 1825 (sau 1826 conform altor surse)
În 1825, prin The Physiology of Taste, Jean Anthelme Brillat-Savarin și-a deschis drumul spre a deveni adevăratul tată al dietei de slăbit cu conținut scăzut de carbohidrați.
De profesie el a avut și un adevărat talent de scriitor. Datorită acestei virtuți, lucrarea sa a prins repede viață în societatea pariziană a acelui timp și apoi mai târziu în întreaga lume. Cu toate acestea, el dorea cu adevărat să confere baze științifice plăcerilor gastronomice.
Brillat-Savarin a împărtășit filosofia epicureană și a crezut cu fermitate că principala cauză a obezității sunt zaharurile și produsele cu amidon, la care a oferit o alternativă de alimente bogate în proteine. În acest sens el a scris: "Destul de sigur, animalele carnivore nu se îngrașă niciodată (lupi, șacali, păsări de pradă, corbi, etc.). Animalele erbivore nu cresc în greutate ușor, cel puțin pană când vârsta le-a redus la o stare de inactivitate; dar ele se îngrașă foarte repede de indată ce încep să fie hrănite cu cartofi, cereale sau orice fel de făină. ... Cea de-a doua cauză principală a obezității este cea a substanțelor făinoase și a amidonului pe care omul le folosește ca principalele ingrediente ale hranei sale zilnice. După cum am spus deja, toate animalele care se hrănesc cu alimente făinoase se îngrașă; iar omul nu face excepție de la legea universală."
Cartea sa conținea și un glosar al principalelor magazine de alimente, brutării și alimentelor din Paris.
Deși este o carte plină de aforisme, sfaturile sale nutriționale au avut o influență importantă în istoria dietelor pentru slăbit și au fost luate în considerare de o audiență largă atât în timpul vietii sale cât și după aceea.
Dieta lui Sylvester Graham
Data: 1837
Câțiva ani după The Physiology of Taste, în 1837, Sylvester Graham a scris A Treatise on Bread and Bread-Making, carte ce recomandă în mare parte consumul de pâine proaspătă (de cel mult 12 ore) făcută în casă din făină integrală. Deși sună ciudat, având în vedere că pâinea conține în esență carbohidrați, trebuie ținut cont de faptul că dieta sa nu era neapărat concepută pentru pierderea în greutate.
Sylvester Graham a fost un pastor iar modul său de viață recomandat a urmărit îndeaproape opiniile religioase ale timpului său: se credea că alcoolul și carnea produc pofte și, astfel, au fost respinse categoric. Ca și idee, el considera entuziasmul în general ca fiind rău.
Dieta sa a fost gândită să împiedice gândurile și impulsurile impure. Potrivit lui Graham, ar trebui să bem apă curată și proaspătă, să mâncăm pâine proaspătă făcută acasă, legume și să evităm carnea, alcoolul și toate condimentele. Rutinele zilnice ar trebui să includă și băi, dormit pe paturi tari și folosirea unor haine libere și confortabile. Dacă sună a mânăstire, să știi că nu ești foarte departe.
Modul de viață propus de Graham era atât de lipsit de orice ar putea stârni o încărcătură emoțională încât trebuia să suprime toate dorințele sexuale, despre care credea că stricau societatea, incluzând mai ales (ține-te bine de tot) dorința de masturbare, despre care se credea că produce orbire, moarte timpurie și nebunie.
Adepții lui (eng. Grahamites) au început și au răspândit o adevărată mișcare bazată pe aceste principii. Sylvester Graham a adus, de asemenea, o altă contribuție importantă în societatea modernă ajutându-l pe William Alcott să pună bazele vegetarianismului așa cum îl știm astăzi.
Mișcarea și-a pierdut totuși inerția destul de repede, iar Graham este acum cunoscut pentru pâinea din făină integrală și pentru biscuiții digestivi cu graham, deși aceștia nu seamănă deloc cu pâinea pe care a popularizat-o.
În această primă parte a istoriei am văzut diete de slăbit dintre cele mai variate și mai nesănătoase pentru organism. Ce este de remarcat însă, este nevoia oamenilor de a trăi sănătos și faptul că mulți dintre ei au acționat în această direcție, chiar dacă nu au avut la dispoziție avantajele tehnologiei de astăzi.
Cărți menționate în articol:
Calorii și corsete: o istorie a dietei de peste 2000 de ani (Calories and Corsets: A history of dieting over 2,000 years)
Discursurile lui Luigi Cornaro (Discourse on the Sober Life)
Fiziologia Gustului (The Physiology of Taste)
Tratat despre pâine și facerea ei (A Treatise on Bread and Bread-Making)
