Istoria Dietelor de Slabit (II) - De la Alcool la Postul Negru
Partea I AICI.
În prima parte am tratat unele dintre cele mai timpurii și, uneori bizare, diete. Seria Istoria Dietelor de Slăbit continuă cu încă 5 diete alimentare, de data aceasta mai apropiate de timpurile cunoscute de noi.
Dieta Victoriană
Data: 1863
Dieta Victoriană, cunoscută și sub numele de Dieta Banting, a luat cuvântul în 1863 cu Letter on Corpulence a lui William Banting. Autorul provenea dintr-o familie de antreprenori de pompe funebre britanică și se lupta disperat cu mărimea taliei lui XXL în timp ce se apropia de 40 de ani.
În 1862, medicul său, William Harvey, a propus o dietă de slăbit cu conținut scăzut de carbohidrați, bogată în grăsimi, care a fost considerată ca fiind excepțională pentru acel timp. Medicul său a presupus că obiceiul lui Banting de a consuma alimente bogate în carbohidrați, zaharuri și amidon este de vină pentru starea lui. Prin eliminarea lor, el spera să vadă unele evoluții pozitive în silueta antreprenorului. Succesul efectiv al dietei a fost uimitor și, astfel, s-a născut scrisoarea deschisă Letter on Corpulence.
Dieta în sine recomandă să consumi multe grăsimi animale și legume, cantități foarte mici de carbohidrați și zaharuri (inclusiv fructe) și să mănânci numai când îți este foame. Evident, ronțăitul de snacksuri între mese este total interzis.
Letter on Corpulence este considerată prima carte de dietă alimentară pentru slăbit scrisă vreodată și, pentru aproximativ un secol, a devenit standardul pentru pierderea în greutate.
Fletcherismul
Data: 1900
La începutul anilor 1900, Fletcherismul era o altă dietă care a ținut timp de aproape două decenii. La acel moment, Horace Fletcher, autorul dietei, a fost refuzat de asigurarea de sănătate din cauza obezițătii sale avansate. Aparent, acest lucru l-a motivat atât de mult încât a reușit să inventeze propria sa dietă de slăbit.
La scurt timp după incident, el a inventat un mod interesant de a mânca ce implică mestecarea mancării de 32 de ori (o dată pentru fiecare dinte) înainte de a scuipa. Unii spun că se mergea chiar pană la 100 de masticații pentru fiecare gură de mâncare. Alimentele nu trebuiau înghițite, deoarece substanțele nutritive din ea se presupunea că sunt absorbite în timpul masticației. Trebuie menționat faptul că mulți nu l-au considerat foarte echilibrat psihic pe Fletcher.
Nu erau implicate alte restricții, limite calorice sau limite privind macronutrientii. Doar trebuia să mesteci mâncarea pană devinea lichidă și apoi să o scuipi (o adevărată senzație la nunți, botezuri, cumetrii și pomeni).
Ideile sale au fost prins destul de rapid și unii dintre cei mai cunoscuți oameni ai timpului au încercat-o, printre care se numără John D. Rockefeller sau frații Kellogg care erau foarte de interesați de hrană și nutriție și aveau un sanatoriu pentru cei bogați ce sufereau de efectele severe ale indulgențelor alimentare.
Încă nu știm dacă obiceiul de masticare i-a adus forța fizică, dar Horace Fletcher s-a păstrat într-o formă foarte bună pană la moartea sa. Dieta sa alimentară i-a adus porecla "Marele Masticator" și a influențat oameni ca Irving Fisher (prieten cu Fletcher) să ia în considerare nu numai caloriile, ci și masticarea atunci când prescria o dietă de slăbit.
Dieta Lulu (caloriile)
Data: 1918
Dieta calorică, cunoscută și sub numele de "Dieta Lulu", a devenit populară la sfârșitul primului război mondial, când Lulu Hunt a publicat cartea Diet & Health: With Key to the Calories. Cartea ei a fost un succes instantaneu. A fost printre primii și cei mai mari susținători la acea vreme ai calculării caloriilor din mâncare.
Dieta, ca și altele înaintea ei, necesita o cantitate relativ mare de auto-control de la cel ce o ținea, implică estimări ale alimentelor (de data aceasta numărată în calorii) și presupunea mișcare fizică. Dr. Hunt a reușit să piardă 70 de kilograme folosind această dietă de slăbit, ceea ce a făcut-o să scrie în favoarea acestui sistem cu pasiune și convingere sinceră.
Pentru a implementa corect regimul alimentar, trebuia să faci mai întâi un calcul pentru a afla greutatea corporală ideală. Metoda lui Hunt oferă rezultate aproape similare cu indicele de masă corporală (IMC) elaborat de Adolphe Quetelet. Apoi, dieta Lulu dezvăluie câte cantități de calorii trebuiesc consumate per kilogram de greutate corporală ideală. Cartea este modernă și are concepte solide, mergând până la recomandarea postului intermitent pentru cei ce se lovesc de platouri în progresul lor. Asta în ciuda faptului că unele dintre rețetele și exemplele pe care le oferă în carte sunt foarte bogate în carbohidrați.
Pană în prezent, Lulu Hunt, atunci una dintre cele aproximativ o mie de femei medic din acel moment din toate statele din SUA!, rămâne cea mai proeminentă figură în promovarea caloriilor, iar dieta ei este gigantul pe ai cărui umeri stau mai multe diete moderne.
Dieta Hay
Data: 1929
William Howard Hay a fost un medic din New York care, din nefericire (sau în cazul său, exact opusul) a suferit un episod acut de insuficientă cardiacă în 1905. Ca urmare a investigației, el s-a aflat între hipertensiune, nefrită și o inimă dilatată. Căutând soluții, a început să mănânce vegan și numai o dată pe zi, renunțând la cafea și la fumat în totalitate.
În doar câteva luni el a făcut progrese importante și a pierdut aproape 100 de kilograme. Dr. Hay a găsit motivație în pierderea sa în greutate și și-a dedicat apoi viața studierii nutriției. În 1929 a publicat Health via Food, o carte care a creat o mare agitație în societatea academică.
Dieta lui alimentară promova trei mese pe zi, fiecare având compoziția proprie (conform standardelor și metodelor Dr. Hay):
masa 1 constând numai din alimente alcaline
masa 2 constând din alimente proteice, împreună cu salate, legume și fructe
masa 3 constând din alimente cu amidon împreună cu salate, legume și fructe dulci; cu un interval de 4 până la 4,5 ore între fiecare masă.
Pentru fanii lui hipocrat, dieta de slăbit Hay mai recomanda și o clismă zilnică pentru curățarea colonului. Clasificarea lui Hay a hranei așează alimentele în trei categorii: alcaline, acide și neutre, iar mesele pe care le sugera trebuiau să separe cele trei tipuri.
Din păcate, ipoteza nu mai ține apă din cauza descoperirilor științifice ulterioare. Acest fapt, totuși, nu a oprit dieta să-și mai facă apariția din când în când sub diferite forme și să-și mențină o parte din popularitatea sa în timp.
Dieta cu supă de varză
Data: anii 1980
Această dietă de slăbit este de origine necunoscută și a câștigat tracțiune în anii 1980 în cadrul culturii corporatiste de atunci. Dieta în sine nu are implicații pe termen lung și nici studii care să o susțină.
Implică să mănânci cât mai multă supă de varză pentru o perioadă de obicei de șapte zile, în ideea de a pierde aproximativ 10 kilograme în acea perioadă. Poți ține aceeași dietă de mai multe ori, dar cu o pauză de două săptămâni între.
Deși poți pierde multă greutate într-un timp destul de scurt, cantitatea de grăsime pierdută este limitată și vei pierde și multa de apă (de fapt cea mai mare parte a greutatii pierdute). Dieta poate avea și alte dezavantaje, cum ar fi pierderea de sodiu și predispunerea la flatulență.
După dietă însă, mulți oameni au observat că au câștigat rapid cea mai mare parte din greutatea pierdută initial (efectul yo-yo). Este, în general, considerată o dietă falsă și, de obicei, medicii nu o recomandă.
După cum poți vedea, unele diete de slăbit sunt bune și conțin sfaturi sănătoase, altele funcționează dar doar pe termen scurt, iar câteva sunt pur și simplu periculoase pentru sănătate.
Cu toate acestea, odată cu progresul științei, dietele încep să se bazeze din ce în ce mai mult pe fapte științifice și factori importanți încep să fie luați în considerare precum factorii hormonali și controlul greutății pe termen lung.
Cărți menționate în articol:
Scrisoare corpolenței (Letter on Corpulence)
Dieta și Sănătatea, cu Accent pe Calorii (Diet & Health: With Key to the Calories)
Sănătate prin Mâncare (Health via Food)
